marți, 7 decembrie 2010

04.12.2010


 "Uneori când câştigi, pierzi"

                                                                                                                         "Ai fost viaţa mea"

         "Doi bătrânei, râzând de trupurile care-i trădează"

                                                                                    "Oricine ar alege iadul ca să fie împreună cu tine"

                "Uneori, când pierzi, câştigi"              "Şti, lucrurile pe care oamenii le consideră imposibile                                                                                    sunt lucruri pe care nu le-au mai văzut"

      "Să ne întâlnim încă o dată, să ne îndrăgostim"

                                     "Te-am găsit în iad, nu crezi că-mi va fi uşor să te găsesc în altă parte?" 


vineri, 3 decembrie 2010

"aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii"


     Totul a devenit alb. Fiecare foaie de hartie, fiecare coltisor al sufletului, strazile pe-afara. Albul ar trebui sa reprezinte puritate si in acelasi timp intr-un fel, fericirea, atunci de ce simt ca pentru mine aceasta fericire este ingradita? Nu pentru mine personal; merg, observ fiecare crispare a fiecarui om ce paseste alaturi de mine si incerc sa ma transpun in persoana lor, iar astfel realizez ca toti sufera de ceva. Nu e persoana care sa nu aiba tristetea in palma, observabila, apoi dintr-o data ferecata in pumn, fara iesire. 

    Iar ceata asta a devenit din ce in ce mai inevitabila mie. "Mie" insemnand orice persoana ce-ar putea sa se regaseasca in orice cuvant, propozitie sau sentiment lansat pe aceasta foaie de hartie din dorinta de a-mi goli tot ce-am adunat bun sau nu dintr-un trecut acum incert.. dar nu ar trebui sa-mi ingradesc ideile doar aici, ci sa depaseasca barierele, sa le creasca aripi. Plutiti si voi undeva, poate printr-un tinut mai calduros. 


miercuri, 10 noiembrie 2010

all good things (come to an end )


 Atarna doar de un fir de nisip...mi-e dor de mare. 

.. realitate cruda. Te-am astupat din nou gratie melodiilor mele cu care visez, cu care ma simt trista...cu care plutesc. 

 De ce toate lucrurile bune trebuie sa se sfarseasca?..asta ar insemna oarecum ca n-a fost nimic bun in treaba aia, era o piesa care nu era la locul ei si totul functiona gresit..trebuia reluat de la inceput, dar ce rost avea cand putea fi inlocuit. Mare branza poti spune. Este!! o FOARTE mare branza..peste care nu poti trece asa  fara sa-ti pese. Dar incearca!! Te rog, iti garantez, mai mult decat oricine ca va fi bine. Si nu sunt toata lumea sa-ti spun asta doar ca sa scap, as putea tot atat de bine sa-ti enumar N chestii pentru care nu mai merita nimic, dar totusi merita. Ceva acolo cat de mic, merita. Si este real, palpabil, dulce, caldut. 

 E adevarat ca e trist cand totul ajunge intr-un punct mort, insa tot ce se sfarseste are si avantje. Gandeste-te ca data viitoare va fi mai bine. Sau nu, peste doua dati...peste trei. Va fi din ce in ce mai bine pentru ca vei acumula experienta, si poate la un moment dat nici nu va mai conta atat de mult experienta aia caci va fi cineva care te va accepta asa cum esti, pentru ca esti minunanta:X. Si daca eu, Anca, Cristiana, Diana, Ana, Edda, te acceptam asa cum esti, atunci si orice baiat idiot pe lumea asta te poate accepta. Pentru ca fara TINE lumea n-ar mai fi la fel. 

duminică, 26 septembrie 2010

duminica..


  In duminica aceasta nu imi vine nici macar o idee despre ce sa scriu, n-am nici macar un punct de pornire, ma uit in gol si totul este nimic. 

  Totul este nimic..

 Dar a fost vreodata ceva palpabil?

 A, da, atunci, candva..

 

 

joi, 23 septembrie 2010

..."arta de a fi tanar"


 De-a lungul timpului au existat multe povesti cu si despre tineretea care trece si ea ca toate celelalte lucruri. Se evapora, ramanand doar amintirea a ceea ce am fost odata. Noi, tinerii, nu realizam ca dorind sa ne aratam cat mai mult latura matura ne ingreunam viata si ne lasam in urma clipele minunate ale varstei noastre ce nu vor mai avea cum sa revina. 

 Insa si arta de a fi tanar presupune mari responsabilitati. Tineretea nu consta numai in jocuri, joaca si timp liber petrecut cu prietenii. Viata trebuie pictata in asa fel incat sa avem si momentele importante alaturi de cei dragi, dar si clipe de tensiune, zile cand nu mai apucam nici sa respiram, ce ne vor introduce intr-o viitoare viata de adulti. 

 Pentru a fi considerat tanar nu trebuie sa ai o varsta cat mai apropiata de cea a adolescentei ci trebuie sa-ti cultivi in asa fel sufletul incat sa nu inceteze niciodata sa se exteriorizeze atunci cand fericirile marunte ii bat la usa. Ca si trupul, nici sufletul nu trebuie pus la naftalina, introdus intr-o cutie de unde sa nu-i mai dam drumul doar pentru ca am trecut de anii minunati ai copilariei si tineretii. 

 Toate lucrurile dispar mai devreme sau mai tarziu, se evapora, si ne vom trezii candva ca in loc sa fi profitat la maxim de aromele tineretii noi incercam sa demonstram ca suntem maturi. Si in fond, ce inseamna maturitatea daca nu o viata plina de griji, responsabilitati si un suflet golit de elixirul tineretii? 

 Toata viata va trebui sa invatam cum sa fim maturi, dar pe parcurs flacara tineretii se va stinge, asta daca a fost vreodata aprinsa, si ne va fi mult mai greu s-o intretinem intr-un viitor plin de griji, cand prezentul ne-o serveste pe tava mai vie ca oricand. 

...still crazy after all these years.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

melodiile verii ;x


Katy Perry I kissed a girl
Asculta mai multe audio diverse




Wildboyz ft Ameerah - The Sound Of Missing You
Asculta mai multe audio muzica



Narcotic Sound and Christian D - Mamasita (Radio Edit)
Asculta mai multe audio muzica



Florin Chilian - Zece
Asculta mai multe audio muzica



Angelika Vee - Guale
Asculta mai multe audio muzica


Jesse McCartney - Beautiful Soul
Asculta mai multe audio muzica



Bob Sinclair-Rock this party
Asculta mai multe audio animatie



Rudenko-Everybody
Asculta mai multe audio muzica


Borgore - ice cream
Asculta mai multe audio muzica


HI-Q-Gasca mea
Asculta mai multe audio muzica


Vama Veche - Nu am chef azi
Asculta mai multe audio muzica


jason mraz - i m yours
Asculta mai multe audio diverse


jaga jaga
Asculta mai multe audio muzica


cleopatra stratan - ghita
Asculta mai multe audio muzica



Lykke Li - Possibility
Asculta mai multe audio muzica



Voltaj feat Sore (Crazy Win) - Vara trecuta
Asculta mai multe audio muzica


Eminem - Love The Way You Lie (Feat Rihanna)
Asculta mai multe audio muzica



Stefan Banica - S-o Facem lata
Asculta mai multe audio muzica


stefan banica jr-veta
Asculta mai multe audio muzica



Paramore - Decoy
Asculta mai multe audio muzica



Charice ft iyaz - Pyramid
Asculta mai multe audio muzica



Owl city - The saltwater room
Asculta mai multe audio muzica



A Fine Frenzy - Near To You
Asculta mai multe audio muzica


Starchild Vs Sunrise Inc - Lick Shot (Radio Edit)
Asculta mai multe audio muzica



Travie McCoy - Billionaire ft Bruno Mars
Asculta mai multe audio muzica


Camuflaj feat Anda Dimitriu - In jurul lumii
Asculta mai multe audio muzica



Rihanna - Disturbia
Asculta mai multe audio muzica


...si lista poate continua, dar nu imi mai amintesc eu acum;

..nu le-am pus in ordinea importantei lor ci asa cum mi le-am amintit, dar le ador pe toate.

...to be continued.



miercuri, 8 septembrie 2010

Flightless Bird


 Valurile se spargeau de mainile ei mari si pline de vanatai cu fiecare secunda care trecea. Nu era nici pe departe o durere chinuitoare, o mica amorteala, iar odata cu spuma marii a poposit pe genunchii ei micuti un fir de nisip. Cald, cat sa nu-i faca rau trupului si sa vrea apoi sa-l alunge. In bataia vantului si cu soarele luminandu-i corpul, inimia-i tresalta de fericire.

Era pentru prima oara anul acesta cand picioarele ei se contopisera cu nisipul si reusisera sa formeze un intreg, iar senzatia fusese putin de nedescris, dar cea de-acum, nu se putea compara cu nici una dintre senzatiile pe care le experimentase. Toate aceste delicii laolalta o facusera sa fie intr-atat de fericita incat sa nu isi mai doreasca nimic; sa'si contempleze mainile cum formeaza fel de fel de forme pe nisip, sa incerce sa tina in maini nisipul si sa nu-i mai dea drumul. 

 Dar ce pacat, el cadea. Asemenea unei clepsidre. Asemenea timpului. Picura, se scurgea, zbura, iar la final nu mai ramanea decat amintirea ca in mainile ei nisipul a vrut sa-si aiba locul. 

 Nici timpul in care s-au petrecut aceste lucruri n-a fost prea lung. Doar cateva minute. 

 Si cate lucruri pe care le purtam cu noi in suflet de-a lungul anilor se intampla in cateva minute. O succesiune de intamplari care nu trebuie sa dureze mai mult, dar care iti lasa o stampila pentru eternitate. Sau pana cand obosesti sa mai crezi ca toate momentele frumoase aidoma celui de mai sus se scurg intr-o clipita. 

 Nu-ti trebuie mai mult de minute sa prinzi privirea altcuiva si s-o porti cu tine mai departe.

 Nu dureaza mai mult de cateva minute ca nisipul sa se scurga printre degetele tale. 

 Nu dureaza mai mult de cateva minute sa prinzi drag de cineva iar apoi sa-l gonesti mult mai repede decat l-ai primit. 

 Totul zboara, se evapora si ramane acolo unde cu greu mai vrei sa intri. Sa incerci sa cauti cheia iar apoi sa mototolesti hartoagele doar ca s-o cauti pe aceea ce-ti atesta ca undeva, candva ai avut cateva minute de fericire. 

...fiecare lucru marunt si frumos zboara, dar se reintoarce. 

duminică, 25 iulie 2010

hear the colours


Ce inseamna cu adevarat destinul, soarta..?..

De ce unele lucruri trebuie sa se intample chiar atunci cand au fost ele prezise si nu in momentul cand avem cea mai mare nevoie?..pentru ca soarta si'a bagat coada. Nimic nu mi se mai pare atat de suprinzator fiindca nu se intampla atunci cand vreau pentru ca stiu ca undeva destinul isi asteapta momentul prielnic sa'si faca aparitia pe scena si sa'mi dezvaluie adevarurile vietii.

Lucruri tragice sau mai putin tragice..de'ar fi la inceput intamplari "usturatoare" deja va fi evident ca apoi vor urma vremuri prielnice, si tot asa..dar totusi acest joc nu este degeaba, tot suntem lasati cu gura cascata fiindca vine tocmai, cand suntem pe punctul de a ceda, ne a ne baga piciorul si a o lasa balta, si'atunci, se'arata. Atat de splendid si de luminos, atat de mult asteptat ca o ploaie de vara ce te spala de tot ce ti'a facut rau.

Sa te trezesti dimineata si sa'ti spui.. "uite domnule, am avut si eu momente dintr'alea, dar a rasarit in sfarsit soarele si la fereastra mea, mi s'a aratat si mie, mai luminos ca niciodata". Nimic nu va mai fi mohorat acum. E si perioada mea.

Si n'ai cum sa te lasi descurajat. Nu trebuie..nici sa'ti faci planuri dinainte.

Sa lasi destinul sa'ti picteze momentele. Are culori cu carul din care sa aleaga. Pana acum ce'i drept a fost putin mai mult cenusie viata asta, dar printre toate nuantele de gri si negru mai sunt si cateva culori vesele, sa'ti readuca fericire si zambete sa lumineze intreg mapamondul..

Si vor veni..momentele alea sunt mai aproape decat crezi.

Ca deh', a mai ramas ceva din vara asta si n'ar fi drept si nici sanatos sa ne'o petrecem regretand sau fiind tristi..

Trebuie sa simti , sa traiesti, sa vibrezi ...sa fi fericit. Tu, eu, toti..

Cuz I can hear the colours
And see the sounds
With all this love around me
Growing from the ground


Asculta mai multe audio Muzica

melodia noastra

 Si pentru ca minunata si iubita mea Riot :x a descoperit o melodie care ne reprezinta pot spune ca de'acum va ramane melodia noastra. Si la unul din balurile de anul acesta trebuie s'o avem.. :> ...

 just like that ..:x Everbody's doin' it, (ah ah ah ah)
You can feel it in the air.... \:d/...

 
Asculta mai multe audio Muzica

feel good

 Melodia asta ma face sa ma simt atat de bine...si am descoperit'o datorita Ioanei :x ...presimt ca azi va fi o zi frumoasa, cu biciclete, apa, si sper, putina ploaie..

 Today's a better day, yeah ..

 
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 20 iulie 2010

A Fine Frenzy


Am cazut. Mereu cad. Si uneori atat de adanc ma afund in chestia aia ce pare a fi o camera de unde nu mai pot iesii incat nici nu'mi dau seama cum de imi revin peste zile..ore..minute.

Sunt atat de neindemanatica..

Si cad. Nu vreau. Nici macar nu mai trebuie sa se intample asta. A fost scris sa se intample acum un an. In luna mai ...toata vara, dar, nu mai trebuie sa mai cad.

Nici macar sa ma impiedic n'ar mai fi cazul. Pietricele de'alea sunt peste tot. Ia sa iau eu matura si sa le sterg odata de peste tot, sa nu mai am cum sa le vad, sa trec peste ele, sa nu mai aiba nimeni ocazia sa se mai intalneasca cu vreuna din ele. Cu miile de pietricele care la prima vedere par atat de nemaintalnite si cand colo, odata ce'ai mai facut un pas te si prind in mreje si te fac sa te impleticesti si sa cazi . Ar trebui aspirate.

Sa vina o furtuna dintr'aia ca ieri si sa le mature pe toate. Sa plece odata! M'am saturat de ele.

Vreau sa ma trezesc fericita sa merg sa alerg si sa fac fiecare pas cu zambetul pe buze convinsa ca in calea mea in nici una din zile nu'si va mai face aparitia nici o nenorocita de pietricica sa'mi umbreasca ziua, sa ma faca sa cad si sa'mi numar orele pana la momentul cand ma voi baga in pat cu tristete. Vreau sa rad, cum stiu eu mai bine.

Un ras, dar din ala zgomotos de'al meu, mai ceva ca o muzica data la maxim, sa trezeasca toti vecinii, sa le impartasesc tuturor fericirea mea. Fericirea aia din nimic. Numai ca vad ca pe jos e gol, e maturat. Vazand culoarea albastruie pe coala aia alba de hartie si nici un nor nebunatic care ar vrea sa imi strice peisajul.

Sa rad si sa stau intinsa in mijlocul imensului verde din parc sa privesc cerul si sa fiu fericita.

Sa fie pescarusii mei iubiti care sa'mi aminteasca de mare, de faptul ca mai sunt 19 zile pana atunci. Sa'i privesc cum zboara si sa'mi dau seama ca mi'ar placea si mie sa am aripi din acelea albe cu putin gri care sa ma conduca oriunde le'as ruga. Fara vreun efort. Sa plutesc si sa'mi mai umezesc din cand in cand picioarele in vreo apa. In mare...intr'un albastru..intr'un atat de albastru ce'ti fura privirea, si sa nu mai plec de'acolo. Sa'mi fure mintile.

Singura? voi fi mai fericita?...i don't know.

Vreau sa nu mai cad. E singurul lucru pe care'l vreau. Sa zbor si sa nu mai cad.

Intr'un fel, e ca mersul pe bicicleta. Poate putin mai usor.

Cand zbori sangerezi? ...cand am invatat sa merg pe bicicleta tot timpul aveam gleznele pline de sange. Poate si din cauza ca bicicleta era prea mica.

Dar am invatat vreodata cu adevarat sa merg pe bicicleta?

...atunci, voi invata sa zbor.


..nici sa inot nu stiu, dar asta e alta poveste.

luni, 19 iulie 2010

Picaturi..


Da, e adevarat ca atunci cand ploua poti sa mergi linistit sa'ti curga lacrimile fara ca nimeni sa suspecteze ca plangi, dar e si mai adevarat ca e minunat cand ploua.

Ploile de vara.

Scurte. Cu vijelii, cu picaturi mari ce se preling fara nici o jena pe parbrizele masinilor..

Cu fulgere si tunete.

Ador fulgerul. Tunetul ma sperie. Parca as fi un animal din ala speriat de furtuna dar chiar imi provoaca teama.

Fulgerul e o vapaie rapida si luminosa.si e frumos..

Iar picaturile alea imense cum se scurg si cum iti intra pe sub piele, mai ales dupa zile de arsita continua. E reconfortant.

Si ud. Da, ploaia e o binecuvantare.

Si in sfarsit m'am udat pe tot corpul . M'am racorit. Mi'a fost frig.

Imi place ploaia. E unul dintre fenomenele mele preferate.

E ceea ce'am avut nevoie de mult timp incoace. De apa..

Cert e ca am nevoie de mare, dar pana atunci pana peste 20 de zile, am apa asta din cer binevenita mai mereu.

Ce placut a fost.

A fost ud.

Si a fost multa .


Si m-a racorit.

Picaturi imense nu ezitati sa apareti si maine, nu m'as supara catusi de putin.

Si maine...maine nu ma voi duce la alergat.

Din nou..

..dar sper ca va ploua.

si ca voi canta

azi n'am avut tupeul acesta.

si la ce mi'ar trebui tupeu.

e frumos sa dansezi si sa canti in ploaie

.. aproape alergam printre baltile imense ce se creasera

eram fericita.

si era ud.

..atat.


de neinlocuit..


N'as dori catusi de putin sa schimb nici macar o secunda din viata mea de un an incoace. Am avut atatea suisuri si atat de putine coborasuri care de altfel au fost constructive, incat ma simt pe deplin implinita. Da, normal, am mai avut si momente de razvratire si de suparare crunta..momente in care simteam ca nu mai ar avea nici un rost sa mai fac vreun pas in fata caci va exista mereu o piedica in calea mea, dar am continuat. Si de ce n'as fi facut asta? ..doar nu m'as fi oprit in mijlocul drumului si m'as fi intors doar pentru ca in fata mea era o gropita peste care mi'ar fi fost teama sa sar..da, acea gropita pare'mi'se ca se transforma din zi in zi intr'un crater dar nici macar nu imi mai e teama. Nu mi'e frica de lucrurile astea. De sarit peste obstacole, de toate lucrurile astea care ni se pare noua atat de grele si cand colo sunt niste nimicuri, nu , mi'e teama decat de catei :))..si de apa.. :-j.

Si oricum toate piedicile astea se vor transforma in reusite cat de curand. Nu mai mi'e frica sa astept. Nu cred ca mi'a fost niciodata.

Mi'e putin teama ca totusi la final voi ramane singura..

Dar, de ce sa'mi fie frica de astA?

Pana la urma nu toti vom ramane singuri inconjurati de intunericul ala care se va intinde, se va latii..ne va cuprinde pe toti?

Deocamdata insa, sunt inca aici, inconjurati de oameni minunati, la care mai tip eu din cand in cand si pe care ma mai supar, si pentru asta ii rog sa ma ierte, n'o fac cu intentie, de altfel, chiar ii iubesc mult si nu stiu ce m'as face fara ei.

Nici macar nu stiu cum am ajuns sa am atatia prieteni de care acum, n'as mai vrea sa ma despart nici macar cateva zile, nu eram eu genul sa aiba prieteni sa comunice sa ...

Nu stiu..sunt recunoscatoare pentru asta.

Merit totusi? ..

Uneori n'as mai vrea sa mai fie nici unul dintre voi in preajma mea, n'as mai vrea sa deschid gura si sa va ranesc cu fiecare cuvant pe care il spun.

N'as mai vrea sa ma uit la voi si sa para ca eu chiar nu as dori sa fiti in preajma mea, cand de fapt e singurul lucrul pe care il doresc.

Nici o clipa din cele petrecute cu voi nu as dori s'o inlocuiesc. Ma simt atat de mare in preajma voastra.

Ma simt in sfarsit eu cu fiecare zi..

Si totusi, mai am momente cand as vrea sa fiu plecata..

Vreau la mare..

Imi place la mare..

Mi'e dor de apa..

..de valuri.



duminică, 18 iulie 2010

duminica seara..


In ultimul timp gandurile imi zboara anapoda. Am observat ca se intampla asta nu numai dimineata cand merg sa alerg ci si pe parcursul zilei.

Fraze ce nu'si au rostul in contextul initial zboara prin mintea asta a mea infierbantata. Habar n'am ce inseamna , ce vor sa'mi transmita propozitiile incalcite.

Sunt degeaba. Si atunci, de ce mai sunt inca in capul asta al meu?.. care de altfel ma doare in fiecare zi cand ies in arsita pe'afara.

Vroiam sa scriu ceva. Chiar eram convinsa ca am un subiect incitant in seara asta care inca o data e atat de insuportabil de calduroasa. Eram sigura ca pot dezvolta o groaza de idei din multitudinea asta ce se roteste pe'aici de cateva zile.

Dar nu prea. N'am avut succes.

Pana la urma trebuie sa iasa ceva bun. La ce mi'am mai facut chestia asta numita blog daca nu sa palavragesc.

Mda..imi place sa scriu. Si sa citesc...

Am un chef nebun sa citesc o carte buna. Dar intr'atat de buna incat sa n'o las din mana pana nu ajung la ultima pagina. La ultima propozitie. Vreau sa'mi beau ceaiul si sa stau intr'o mansarda si sa citesc. Vreau toate astea.

Vreau sa am casa mea. S'o mobilez dupa gusturile mele.

Sa'mi fac bucataria verde si baia alb cu negru.

Dar nu prea am parte de asa ceva, sper doar ca deocamdata.

Nu stiu ce sa aleg.

Nu mai stiu..


cui ii pasa?


Mai sunt 3 saptamani pana plecam in tabara. Minunata tabara ce'o asteptam de anu' trecut.

Soare.

Mare. Apaa.Apa aia de care mi'e mereu atat de frica. Tind sa cred ca am fobie. Dar e marea noastra.

Nisipul ala fierbinte pe care mereu ne e frica sa calcam dar pana la urma ne incumetam.

Soarele ala care va rasari in fiecare dimineata doar pentru a ne insenina noua ziua.

Luna aia imensa ce va fi in fiecare noapte acolo, va sta sfioasa cu orele pe intinsul cerului si nu va spune nimic cat timp noi o vom privi cu nesat.

Drumul pana pe plaja. Un drum destul de mic spre fericire.

Cabanele noastre. Casutele noastre timp de o saptamana.

Mancarea prea putina ( dupa parerea Ioanei ), de dimineata.

Si, cel mai important, noi, impreuna, mai putini ca anul trecut dar vom fi impreuna, vom fi o saptamana la mare doar noi, fara nici o grija ca cineva va veni in camere sa ne zica sa facem patul sau sa ne certe ca n'am pus hainele la loc.

Vom fi la mare..peste 3 saptamani fix.

Dar, cui ii pasa? Poate doar lor. Mihai, Ioana, Fuzzy, Bitza, Monica, Paula si eu. Poate doar noua..

..atat.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Run, Forest, run!!


In sfarsit! Am reusit intr'un final sa termin de alergat 6 , 5 km fara sa ma opresc. Ce'i drept am asteptat cam mult, dar a meritat. Abia mai rasuflam cand am terminat, dar nu m'am oprit deloc pe drum. Iar dupa ce m'am odihnit simteam ca aveam atata energie si viata in mine pentru inca 5 ture:)). Dar sa nu exagerez.. A fost minunat. Greu, la un moment dat am simtit ca sigur trebuia sa ma opresc, chiar am simtit ca nu mai pot, vorbeam cu mine in gand ca un robot stricat, imi veneau propozitii in minte una dupa alta fara noima, n'aveau nici o legatura, insa trebuia sa'mi ocup mintea cu ceva. Sa distrag atentia de la distanta ce'o mai aveam..Prima data, primele dati cand am inceput sa alerg, Doamne!, atat de mare mi se parea lacul ala din Tineretului si asa mare tura aia ca simteam ca niciodata nu voi putea sa dau macar o tura fara sa ma opresc. Apoi, dupa ce in sfarsit am reusit, m'am simtit in al 9'lea cer. Parca alergasem mii de kilometri, insa era numai o amarata de tura si eu eram atat de fericita. Fericita ca puteam sa alerg, fericita ca nu mai eram sedentara ca acum ceva ani, cand nu stiam decat fotoliu, telenovele si reviste Bravo si Popcorn. Nu eram grasa, nu pot spune ca am facut asta ca vroiam sa scap de tona pe care'o caram cu mine zi dupa zi, dar nu stiu, liceul asta m-a schimbat total. M'a facut alta. M'a facut sa'mi dau seama ca pot avea prieteni ca oricine se poate impretenii cu oricine, numai sa aiba grija la anturaj, si cel mai important m'a facut sa'mi dau seama ca nu exista "NU POT" exista "NU VREAU", "MI-E LENE", sau "Mai bine as merge la o terasa sa beau o bere sa ma uit la meci si sa scuip seminte decat sa alerg ture de lac sau sa ies in parc la un baschet cu prietenii. Si chiar nu exista nu pot. Orice se poate, oricine poate face orice isi doreste. Cu perseverenta cu daruire cu suflet. Oricine poate face mai mult decat 2 amarate de ture de lac in Tineretului, chiar si eu. Oricine poate invata sa arunce cu mingea la cos, chiar si eu. Oricine poate invata minimum de cunostinte la matematica, chiar si eu. Oricine poate fi fericit, chiar si eu.

....cam atat.

later edit: oricine poate invata la psihologie, chiar si eu

joi, 15 iulie 2010

praf de stele


Mai tii minte cum a fost primul pas gresit, primul reusit, prima iubire pierduta sau regasita?...toate astea sunt evaporate de timp sunt teleportate in intunericul memoriei de unde le poti culege doar atunci cand esti din nou ranit, cand o noua feririce enorma iti intra in viata, si te gandesti la cele ce'au fost, le pui in balanta, incerci sa'ti dai seama care ti'a pricinuit mai multa durere, care ti'a adus mai multe reusite, dar fiecare nod in papura sau fiecare zambet e diferit, e inutil sa fie comparate faptele sau persoanele intre ele fiecare vine in viata asa cum au fost fost lasate, la rand, cum isi au sentinta. De ce sa spunem de fiecare data, "uite daca s'ar da timpul inapoi as vrea sa schimb aia si aia", nu are nici un rost, ne irosim cuvintele in neant, oricum ce'a fost bun sau rau nu se intoarce, tot ce'am semanat asa ne este dat, bun sau gresit.

Ca atunci cand am fost cu totii copii. Cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia. E minunat sa fi copil. Nici un sentiment nu se compara cu bucuria pe care o revarsa un copil peste tot preajma sa. E cea mai inocenta bucurie, sunt cele mai naive lacrimi si rugaminti. Dar nu putem schimba nici asta. Nimic. Nu ne putem intoarce la ce'am fost odata, dar putem avansa. Putem sa tindem spre ceva inalt, sa avem sperante, idealuri, cineva poate se va grabi sa spuna, da, sunt doar iluzii, si, sunt iluziile fiecaruia, speranta fiecarui suflet ca ceva va fi bine intr'un final. Chiar daca nu mai suntem copii sau nu vom mai fi de ce sa incetam sa avem iluzii, vise, sperante. Sperante si iluzii bazate pe ceva real. Ceva realizabil. Sa putem trudii sa obtinem ceea ce ne dorim pentru ca la final sa ne bucuram, sa zambim cu tot sufletul, cu inima de copil.

Si'atunci..de ce atunci cand suntem atat de demoralizati incat nimeni nu ne mai scoate din starea de nimic in care ne aflam, vrem sa intoarcem clepsidra, sa stricam destinul pentru simplul fapt ca vrem 2 minute sau cateva ore din trecut?..intotdeauna vor fi si zile bune si zile mai putin bune, asta nu inseamna ca atunci cand esti "mort" sa'ti doresti zilele cand inca "traiai". E uman sa'ti doresti asta, nimeni nu poate fi condamnat dar de ce sa alungi "praful" cand oricum va fi luat de vant si vor ramane in urma numai amintirile a ce'a fost odata neplacut. Va rasarii intr'o zi in locul unde n'a fost decat praf de stele piramida ce nu va fi daramata nici de cel mai puternic vant. Va fi incojurata de iubire de suferintele ce'au existat odata si s'au transformat in ceva constructiv, de tot ce'nseamna fericire. Da, intr'un fel astea sunt iluziile mele. Nu ma tem sa sper sa'mi doresc ceva, e normal, e frumos, e greu, dar nimeni n'a spus ca va fi usor. Totul este sa fie vointa, incredere si putere. Sa realizezi ceva indestructibil. Sa poata trece peste incercarile timpului, timpul asta care ne ia uneori ce'avem mai de pret si nu ne da nimic la schimb, el care ne revine de fiecare data cu amintiri placute sau neplacute, cu iubirile traite de'a lungul vietii. Si cine ne arata ce e mai bine pentru noi? Cine dupa ce facem greseli ni le readuce din nou prin imprejurari stranii, cine ne seaca de amintiri? ....only time.

Timpul ne este si prieten si dusman. De cele mai multe ori tind sa cred ca dusman. De ce nu ne lasa sa ne vedem linistiti de viata? Sa ne continuam treburile cotidiene fara nici o farama din durerile de altadata. Ce rost ar mai avea oricum? Exact cand ne gasim echilibrul trebuie sa tasneasca o fasie din trecut sa umbreasca tot albastrul cerului..."dulce'ar fi durerea".dar nu mai suntem in trecut. trebuie s'o luam de la zero.

atat.


luni, 12 iulie 2010

to write love on her arms sau o zi perfectă


Cum poate viaţa unui om să fie linistita...de fapt, intrebarea ar fi cum mai poate viata unei persoane sa mai fie linisita fara nici un fel de griji cand in fiecare zi treci pe langa aceiasi oameni zgomotosi, aceleasi masini care se inmultesc pe zi ce trece, aceleasi mijloace de transport unde mirosul e insuportabil. Fiecare zi o traiesti doar asa, sa fie, ca si cum a doua zi din viata ar fi o povara, inca 24 de ore de insomnii, de ture si ture prin metrourile si strazile capitalei. O alergatura continua. E imposibil sa nu existe cineva cel putin in Bucurestiul asta care sa nu'si doreasca macar o mica schimbare, un aer mai putin poluat, zile mai senine si nopti linistite, nopti dormite. Ca a doua zi cand soarele rasare sa simti ca vrei sa traiesti, ca vrei sa iesi din casa si sa faci ceva cu adevarat constructiv pentru tine, pentru fericirea ta, sa te simti tu bine, sa'ti faci sufletul sa tresalte de bucurie chiar daca obosesti, obosesti dar esti fericit si oricum niciodata n'ai sa oftezi de prea multa fericire. Mergand in parcuri, pe bicicleta sau stand undeva intr'un loc linistit unde totul sa para o eternitate..da, o iluzie ce'i drept, daca n'ar fi iluziile n'ar exista nici sperantele ca ceea ce vrem se poate indeplinii, dar cel putin te'ai simtii bine, ti'ar zburda sufletul de fericire si emotie..
Herastraul..un parc atat de frumos si sincer ma bucur ca l'am descoperit abia acum. Ce'i drept mai fusesem pe'acolo dar nu cu voi, desi nu a'ti fost toti , din pacate, dar a fost splendid. E adevarat ca toata tevatura asta din oras te moleseste, te termina si fizic si psihic, dar cand mergi intr'un asemenea loc timpul parca se opreste doar pentru tine, sa'ti sorbi orele de fericire in liniste sa poti sa visezi la orice vrei, sa nu'ti mai pese ca peste cateva ore vei pasii din nou in aglomeratia de zi cu zi. Si ce sens mai au acele cateva ore acolo? Timpul nu mai inseamna nimic, e doar eternitate, chiar daca se masoara in ore. Ceasul e doar o notiune abstracta, e un obiect ce nu mai are intrebuintarile lui obisnuite, esti doar tu, o iubita si minunata Sii-ister Anca :X , cerul si apa. Infinitul cum vreau sa'l mai numesc, a fost de un albastru deschis atat de impresionant si se contopea atat de bine cu apa. Norii aia parca erau in apa si nu pe cer. Mi'au amintit de reclama la inghetata Big Milk. Da, cu asta semanau norii razleti astazi. Cu o imensa inghetata pufoasa. Si totusi, doar nu puteai sa sari dupa o inghetata in apa. Nu, dar am indraznit sa ne dam jos adidasii si sa ne umezim putin picioarele. Inca o senzatie de nedescris. Apa potrivita si cand picioarele ieseau la suprafata erau improscate de vantul ce misca incoace si'ncolo salciile. Minunat. Si perscarusii, acele vietati incredibile, ador pescarusii. In fiecare seara pe blocul de vis-a-vis se aduna pescarusi si cum geamul e mereu deschis si uneori mai bate vantul, noaptea dupa ce somnul in sfarsit ma atrage ma simt de parca as fi din nou la mare. Si vom fi. In curand. Au fost si pescarusi azi pe lacul din Herastrau. Am incercat sa'i imortalizez, dar nu prea mi'a reusit. Poate nu vor nici ei asta. Oricum asa cum ii am in memorie imi e indeajuns, desi nu prea stau bine la capitolul asta, imi voi amintii cu siguranta de ei. Ei pot sa zboare cat vor si unde vor...si sunt mereu in locurile cele mai frumoase.. la fel ca si noi astazi. O zi perfecta. Doar asa imi sta in putinta sa caracterizez ziua de astazi. O zi in care n'am mai simtit ca vreau sa plec undeva departe ca vreau sa nu mai traiesc sau alte lucruri banale. Parca am calatorit in alt oras in alta tara intr'un alt taram, sincer, asa m'am simtit, o iluzie insa. Dar cel putin mi'a fost dat sa gust din ea, sa pot sa ma bucur cu adevarat.
atat..

luni, 28 iunie 2010

i belong to you


 "Indragosteste'te doar de cel pentru care prezenta ta este ca aerul, ca soarele, ca o primavara de mult asteptata.Indragoste'te doar de cel care nu ar fi niciodata in stare sa te faca sa suferi, pentru ca tot ce vrea e sa te faca fericita. Iar atunci cand te indragostesti, incearca sa nu iti pierzi capul definitiv. Dragostea e minunata, dar lumea e facuta din mult mai multe lucruri, si ar fi pacat sa le pierzi, pentru ca nu mai stii pe ce planeta te'a purtat iubirea" ...

  

    

sâmbătă, 26 iunie 2010

first time

   În sfârşit mi-am luat inima în dinţi şi am încercat să mâzgălesc ceva în acest blog. Ideea îmi venise de mai mult timp, dar impedimente au fost multe, şi acum iată-mă. Sper că anumite persoane vor fi impresionate plăcut când vor vedea asta. Doamne ajută! 

   
   P.s. Ancaaa, uite am postat şi eu în sfârşit pe blog :">..

Atât ..