luni, 19 iulie 2010

de neinlocuit..


N'as dori catusi de putin sa schimb nici macar o secunda din viata mea de un an incoace. Am avut atatea suisuri si atat de putine coborasuri care de altfel au fost constructive, incat ma simt pe deplin implinita. Da, normal, am mai avut si momente de razvratire si de suparare crunta..momente in care simteam ca nu mai ar avea nici un rost sa mai fac vreun pas in fata caci va exista mereu o piedica in calea mea, dar am continuat. Si de ce n'as fi facut asta? ..doar nu m'as fi oprit in mijlocul drumului si m'as fi intors doar pentru ca in fata mea era o gropita peste care mi'ar fi fost teama sa sar..da, acea gropita pare'mi'se ca se transforma din zi in zi intr'un crater dar nici macar nu imi mai e teama. Nu mi'e frica de lucrurile astea. De sarit peste obstacole, de toate lucrurile astea care ni se pare noua atat de grele si cand colo sunt niste nimicuri, nu , mi'e teama decat de catei :))..si de apa.. :-j.

Si oricum toate piedicile astea se vor transforma in reusite cat de curand. Nu mai mi'e frica sa astept. Nu cred ca mi'a fost niciodata.

Mi'e putin teama ca totusi la final voi ramane singura..

Dar, de ce sa'mi fie frica de astA?

Pana la urma nu toti vom ramane singuri inconjurati de intunericul ala care se va intinde, se va latii..ne va cuprinde pe toti?

Deocamdata insa, sunt inca aici, inconjurati de oameni minunati, la care mai tip eu din cand in cand si pe care ma mai supar, si pentru asta ii rog sa ma ierte, n'o fac cu intentie, de altfel, chiar ii iubesc mult si nu stiu ce m'as face fara ei.

Nici macar nu stiu cum am ajuns sa am atatia prieteni de care acum, n'as mai vrea sa ma despart nici macar cateva zile, nu eram eu genul sa aiba prieteni sa comunice sa ...

Nu stiu..sunt recunoscatoare pentru asta.

Merit totusi? ..

Uneori n'as mai vrea sa mai fie nici unul dintre voi in preajma mea, n'as mai vrea sa deschid gura si sa va ranesc cu fiecare cuvant pe care il spun.

N'as mai vrea sa ma uit la voi si sa para ca eu chiar nu as dori sa fiti in preajma mea, cand de fapt e singurul lucrul pe care il doresc.

Nici o clipa din cele petrecute cu voi nu as dori s'o inlocuiesc. Ma simt atat de mare in preajma voastra.

Ma simt in sfarsit eu cu fiecare zi..

Si totusi, mai am momente cand as vrea sa fiu plecata..

Vreau la mare..

Imi place la mare..

Mi'e dor de apa..

..de valuri.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu