luni, 12 iulie 2010

to write love on her arms sau o zi perfectă


Cum poate viaţa unui om să fie linistita...de fapt, intrebarea ar fi cum mai poate viata unei persoane sa mai fie linisita fara nici un fel de griji cand in fiecare zi treci pe langa aceiasi oameni zgomotosi, aceleasi masini care se inmultesc pe zi ce trece, aceleasi mijloace de transport unde mirosul e insuportabil. Fiecare zi o traiesti doar asa, sa fie, ca si cum a doua zi din viata ar fi o povara, inca 24 de ore de insomnii, de ture si ture prin metrourile si strazile capitalei. O alergatura continua. E imposibil sa nu existe cineva cel putin in Bucurestiul asta care sa nu'si doreasca macar o mica schimbare, un aer mai putin poluat, zile mai senine si nopti linistite, nopti dormite. Ca a doua zi cand soarele rasare sa simti ca vrei sa traiesti, ca vrei sa iesi din casa si sa faci ceva cu adevarat constructiv pentru tine, pentru fericirea ta, sa te simti tu bine, sa'ti faci sufletul sa tresalte de bucurie chiar daca obosesti, obosesti dar esti fericit si oricum niciodata n'ai sa oftezi de prea multa fericire. Mergand in parcuri, pe bicicleta sau stand undeva intr'un loc linistit unde totul sa para o eternitate..da, o iluzie ce'i drept, daca n'ar fi iluziile n'ar exista nici sperantele ca ceea ce vrem se poate indeplinii, dar cel putin te'ai simtii bine, ti'ar zburda sufletul de fericire si emotie..
Herastraul..un parc atat de frumos si sincer ma bucur ca l'am descoperit abia acum. Ce'i drept mai fusesem pe'acolo dar nu cu voi, desi nu a'ti fost toti , din pacate, dar a fost splendid. E adevarat ca toata tevatura asta din oras te moleseste, te termina si fizic si psihic, dar cand mergi intr'un asemenea loc timpul parca se opreste doar pentru tine, sa'ti sorbi orele de fericire in liniste sa poti sa visezi la orice vrei, sa nu'ti mai pese ca peste cateva ore vei pasii din nou in aglomeratia de zi cu zi. Si ce sens mai au acele cateva ore acolo? Timpul nu mai inseamna nimic, e doar eternitate, chiar daca se masoara in ore. Ceasul e doar o notiune abstracta, e un obiect ce nu mai are intrebuintarile lui obisnuite, esti doar tu, o iubita si minunata Sii-ister Anca :X , cerul si apa. Infinitul cum vreau sa'l mai numesc, a fost de un albastru deschis atat de impresionant si se contopea atat de bine cu apa. Norii aia parca erau in apa si nu pe cer. Mi'au amintit de reclama la inghetata Big Milk. Da, cu asta semanau norii razleti astazi. Cu o imensa inghetata pufoasa. Si totusi, doar nu puteai sa sari dupa o inghetata in apa. Nu, dar am indraznit sa ne dam jos adidasii si sa ne umezim putin picioarele. Inca o senzatie de nedescris. Apa potrivita si cand picioarele ieseau la suprafata erau improscate de vantul ce misca incoace si'ncolo salciile. Minunat. Si perscarusii, acele vietati incredibile, ador pescarusii. In fiecare seara pe blocul de vis-a-vis se aduna pescarusi si cum geamul e mereu deschis si uneori mai bate vantul, noaptea dupa ce somnul in sfarsit ma atrage ma simt de parca as fi din nou la mare. Si vom fi. In curand. Au fost si pescarusi azi pe lacul din Herastrau. Am incercat sa'i imortalizez, dar nu prea mi'a reusit. Poate nu vor nici ei asta. Oricum asa cum ii am in memorie imi e indeajuns, desi nu prea stau bine la capitolul asta, imi voi amintii cu siguranta de ei. Ei pot sa zboare cat vor si unde vor...si sunt mereu in locurile cele mai frumoase.. la fel ca si noi astazi. O zi perfecta. Doar asa imi sta in putinta sa caracterizez ziua de astazi. O zi in care n'am mai simtit ca vreau sa plec undeva departe ca vreau sa nu mai traiesc sau alte lucruri banale. Parca am calatorit in alt oras in alta tara intr'un alt taram, sincer, asa m'am simtit, o iluzie insa. Dar cel putin mi'a fost dat sa gust din ea, sa pot sa ma bucur cu adevarat.
atat..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu