joi, 23 septembrie 2010

..."arta de a fi tanar"


 De-a lungul timpului au existat multe povesti cu si despre tineretea care trece si ea ca toate celelalte lucruri. Se evapora, ramanand doar amintirea a ceea ce am fost odata. Noi, tinerii, nu realizam ca dorind sa ne aratam cat mai mult latura matura ne ingreunam viata si ne lasam in urma clipele minunate ale varstei noastre ce nu vor mai avea cum sa revina. 

 Insa si arta de a fi tanar presupune mari responsabilitati. Tineretea nu consta numai in jocuri, joaca si timp liber petrecut cu prietenii. Viata trebuie pictata in asa fel incat sa avem si momentele importante alaturi de cei dragi, dar si clipe de tensiune, zile cand nu mai apucam nici sa respiram, ce ne vor introduce intr-o viitoare viata de adulti. 

 Pentru a fi considerat tanar nu trebuie sa ai o varsta cat mai apropiata de cea a adolescentei ci trebuie sa-ti cultivi in asa fel sufletul incat sa nu inceteze niciodata sa se exteriorizeze atunci cand fericirile marunte ii bat la usa. Ca si trupul, nici sufletul nu trebuie pus la naftalina, introdus intr-o cutie de unde sa nu-i mai dam drumul doar pentru ca am trecut de anii minunati ai copilariei si tineretii. 

 Toate lucrurile dispar mai devreme sau mai tarziu, se evapora, si ne vom trezii candva ca in loc sa fi profitat la maxim de aromele tineretii noi incercam sa demonstram ca suntem maturi. Si in fond, ce inseamna maturitatea daca nu o viata plina de griji, responsabilitati si un suflet golit de elixirul tineretii? 

 Toata viata va trebui sa invatam cum sa fim maturi, dar pe parcurs flacara tineretii se va stinge, asta daca a fost vreodata aprinsa, si ne va fi mult mai greu s-o intretinem intr-un viitor plin de griji, cand prezentul ne-o serveste pe tava mai vie ca oricand. 

...still crazy after all these years.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu