marți, 7 decembrie 2010

04.12.2010


 "Uneori când câştigi, pierzi"

                                                                                                                         "Ai fost viaţa mea"

         "Doi bătrânei, râzând de trupurile care-i trădează"

                                                                                    "Oricine ar alege iadul ca să fie împreună cu tine"

                "Uneori, când pierzi, câştigi"              "Şti, lucrurile pe care oamenii le consideră imposibile                                                                                    sunt lucruri pe care nu le-au mai văzut"

      "Să ne întâlnim încă o dată, să ne îndrăgostim"

                                     "Te-am găsit în iad, nu crezi că-mi va fi uşor să te găsesc în altă parte?" 


vineri, 3 decembrie 2010

"aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii"


     Totul a devenit alb. Fiecare foaie de hartie, fiecare coltisor al sufletului, strazile pe-afara. Albul ar trebui sa reprezinte puritate si in acelasi timp intr-un fel, fericirea, atunci de ce simt ca pentru mine aceasta fericire este ingradita? Nu pentru mine personal; merg, observ fiecare crispare a fiecarui om ce paseste alaturi de mine si incerc sa ma transpun in persoana lor, iar astfel realizez ca toti sufera de ceva. Nu e persoana care sa nu aiba tristetea in palma, observabila, apoi dintr-o data ferecata in pumn, fara iesire. 

    Iar ceata asta a devenit din ce in ce mai inevitabila mie. "Mie" insemnand orice persoana ce-ar putea sa se regaseasca in orice cuvant, propozitie sau sentiment lansat pe aceasta foaie de hartie din dorinta de a-mi goli tot ce-am adunat bun sau nu dintr-un trecut acum incert.. dar nu ar trebui sa-mi ingradesc ideile doar aici, ci sa depaseasca barierele, sa le creasca aripi. Plutiti si voi undeva, poate printr-un tinut mai calduros.