vineri, 3 decembrie 2010

"aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii"


     Totul a devenit alb. Fiecare foaie de hartie, fiecare coltisor al sufletului, strazile pe-afara. Albul ar trebui sa reprezinte puritate si in acelasi timp intr-un fel, fericirea, atunci de ce simt ca pentru mine aceasta fericire este ingradita? Nu pentru mine personal; merg, observ fiecare crispare a fiecarui om ce paseste alaturi de mine si incerc sa ma transpun in persoana lor, iar astfel realizez ca toti sufera de ceva. Nu e persoana care sa nu aiba tristetea in palma, observabila, apoi dintr-o data ferecata in pumn, fara iesire. 

    Iar ceata asta a devenit din ce in ce mai inevitabila mie. "Mie" insemnand orice persoana ce-ar putea sa se regaseasca in orice cuvant, propozitie sau sentiment lansat pe aceasta foaie de hartie din dorinta de a-mi goli tot ce-am adunat bun sau nu dintr-un trecut acum incert.. dar nu ar trebui sa-mi ingradesc ideile doar aici, ci sa depaseasca barierele, sa le creasca aripi. Plutiti si voi undeva, poate printr-un tinut mai calduros. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu