marți, 11 decembrie 2012

Fericit?

Hai să urăm tuturor un Crăciun Fericit. Dar ce înseamnă asta? Să îngurgitezi până nu mai poţi, să faci ca şi când în altă zi din an nu mai ai parte de astfel de bunătăţi, să te bucuri ca un disperat când primeşti o pungă cu ceva în ea, să-l petreci cu cei dragi? Dar asta fac de fiecare dată când vin aici

miercuri, 19 septembrie 2012

luni, 17 septembrie 2012

Cu toamna în suflet

Câte veri mai trebuie să treacă, de câte ori trebuie să mă îmbrac înapoi în uniforma de liceu, câţi paşi trebuie să fac prin casă pentru a realiza că situaţia s-a schimbat, am crescut. Niciunul din cei trecuţi nu mai au vreo tragere de inimă să păşească pe-acolo, eu de ce-am rămas?
Mă agăţ într-un fel ciudat de locuri, oameni şi întâmplări, apoi vine o vreme când e imposibil să mai umblu cu ele alături, dar eu le tot car după mine. Mi-e teamă.
Nu îmi place toamna, ştiu că atunci când prima zi din acest anotimp răsare, totul se schimbă. Ieri, umblam fără griji prin parcuri, cu toţii. Azi, plouă şi e al dracului de frig iar noi nu mai putem sta împreună.
Singurul fapt benefic în acest anotimp este că îmi vin idei pe bandă rulantă, orice prostie sau idee mai importantă. Se ivesc şi alcătuiesc tot ce-am căutat de-a lungul verii, mă salvează.
Cum de n-am realizat? Ăsta e colacul meu de salvare, dar tot n-am învăţat să înot.

duminică, 16 septembrie 2012

demonii

A crescut departe, fără prieteni, familie sau cineva care să-l susţină. În fond, era doar un fir de iarbă ce se afla în deşert, singurul.
Din întâmplare, în acel loc, într-o zi apăru o vacă. Cum de s-a ivit un aşa animal tocmai în deşert, se întreba, dar vaca păşea fără niciun fel de jenă către el. S-a apropiat şi l-a mirosit.
-Fie-ţi milă, încercă să articuleze firişorul. Nu am pe nimeni altcineva în neamul meu şi vreau să rămân aici pe vecie, oricât ar însemna asta.
-Nu-ţi face griji, îi răspunse blândul animal, oricum nu m-aş sătura doar cu atât.
-Dar ce cauţi prin locurile acestea, departe de ograda unde-ar fi logic să ai o viaţă îmbelşugată?
-Ogradă? Dar cămilele nu cresc în ogradă, obiectă aceasta încruntată.
Atunci firul de iarbă neajutorat şi-a dat seama cât de puţine ştia despre viaţă şi a decis să plece în căutarea cunoaşterii. Aşa a cunoscut vântul..


sâmbătă, 18 august 2012

În drum spre..

Clopotele bisericii bat în speranţa plângerii celor ce-au plecat. Cu fiecare sunet, locatarii se gândesc în tihnă dacă a fost corect că Dumnezeu le-a luat partea importantă a vieţii lor, însă nimeni nu decide pe cont propriu ce-ar putea avea şi ce nu.
E regretabil când vezi atâţia oameni zi de zi oftând pentru puţinul ce nu se mai află lângă ei. Nu realizează însă că de-ar deschide puţin mai mult ochii ar vedea că durerea lor nu e nici pe departe cea mare, că toată viaţa le-a fost înscenată. Atunci se întreabă toţi ce rost mai au pe-acest Pământ. Nu cred însă că cei ce-au ajuns la punctul acesta şi-au dat seama ce mici suntem în faţa creaţiilor grandioase pe care probabil nu le-au explorat. Aceasta ar trebui să fie prima lor mişcare.
Deşi sunt una din multele feţe ce şi-au pus întrebarea esenţială, nu îmi pot da seama ce rău am putea face de-am rămâne.
Timpul ni se înfăţişează deseori în haina unui inamic şi ar fi păcat să trecem peste el adânciţi în grijile vieţii de apoi.
Să încercăm a ne pune şi inteligenţa la bătaie.
Să vizităm, să ne aventurăm pe munţi, să explorăm locuri ce aduc gânduri liniştite, să sorbim viaţa din priviri, iubind. Apoi, când totul se va termina, să avem discuţia cu noi înşine.
Perspectiva vieţii cu singuranţă se va schimba.

luni, 9 ianuarie 2012

Concentrare

Trebuie să finalizez ce-am început, nimeni nu se opreşte la marginea drumului să adune rămăşiţele..

doar atât