miercuri, 19 septembrie 2012

Schimbare

Am descoperit recent, printr-un mail primit zilele trecute, că-mi trebuie reamenajat stilul, de tot...

luni, 17 septembrie 2012

Cu toamna în suflet

Câte veri mai trebuie să treacă, de câte ori trebuie să mă îmbrac înapoi în uniforma de liceu, câţi paşi trebuie să fac prin casă pentru a realiza că situaţia s-a schimbat, am crescut. Niciunul din cei trecuţi nu mai au vreo tragere de inimă să păşească pe-acolo, eu de ce-am rămas?
Mă agăţ într-un fel ciudat de locuri, oameni şi întâmplări, apoi vine o vreme când e imposibil să mai umblu cu ele alături, dar eu le tot car după mine. Mi-e teamă.
Nu îmi place toamna, ştiu că atunci când prima zi din acest anotimp răsare, totul se schimbă. Ieri, umblam fără griji prin parcuri, cu toţii. Azi, plouă şi e al dracului de frig iar noi nu mai putem sta împreună.
Singurul fapt benefic în acest anotimp este că îmi vin idei pe bandă rulantă, orice prostie sau idee mai importantă. Se ivesc şi alcătuiesc tot ce-am căutat de-a lungul verii, mă salvează.
Cum de n-am realizat? Ăsta e colacul meu de salvare, dar tot n-am învăţat să înot.

duminică, 16 septembrie 2012

demonii

A crescut departe, fără prieteni, familie sau cineva care să-l susţină. În fond, era doar un fir de iarbă ce se afla în deşert, singurul.
Din întâmplare, în acel loc, într-o zi apăru o vacă. Cum de s-a ivit un aşa animal tocmai în deşert, se întreba, dar vaca păşea fără niciun fel de jenă către el. S-a apropiat şi l-a mirosit.
-Fie-ţi milă, încercă să articuleze firişorul. Nu am pe nimeni altcineva în neamul meu şi vreau să rămân aici pe vecie, oricât ar însemna asta.
-Nu-ţi face griji, îi răspunse blândul animal, oricum nu m-aş sătura doar cu atât.
-Dar ce cauţi prin locurile acestea, departe de ograda unde-ar fi logic să ai o viaţă îmbelşugată?
-Ogradă? Dar cămilele nu cresc în ogradă, obiectă aceasta încruntată.
Atunci firul de iarbă neajutorat şi-a dat seama cât de puţine ştia despre viaţă şi a decis să plece în căutarea cunoaşterii. Aşa a cunoscut vântul..