marți, 12 februarie 2013

05.02.

Nicicând nu m-am simţit mai sigură ca acum. Mai am puţin şi prind aripi. Ştiam că din moment ce-o să vin aici, în casa aceasta cu trei camere, să-mi las trupul să se odihnească în patul din cea mai încălzită cameră, să privesc spre asfinţit cum soarele îşi părăseşte scopul de peste zi, să-mi dau seama că zilele de iarnă pot fi şi călduroase dacă foloseşti îndeajuns de multe lemne şi că mintea îţi poate zbura în locuri în care n-ai crezut niciodată, totul se poate schimba, dar nu mi-am imaginat niciodată că în bine.
M-am întrebat de cele mai multe ori cum se face că eu ajung să deţin toate acestea mult mai târziu decât ceilalţi, dar organizându-mi mai bine gândurile, am ajuns la concluzia că de fiecare dată va fi mai bine în acest fel. Să nu-mi doresc ceva mult mai devreme din moment ce pot să obţin orice, oricum..chiar dacă mai târziu.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu