sâmbătă, 7 decembrie 2013

Bătrânețe

Acum trei ani-într-a12a-m-am decis să-mi caut foștii colegi din generala 75-undeva aproape de parcul Lia Manoliu-să văd cum au ajuns, ce-au mai făcut, cum s-au schimbat. Abia acum-la 21 de ani-i-am găsit. Nu mi-am imaginat c-o să-i regăsesc angajați prin multinaționale sau studenți la facultăți de renume din străinătate, dar nici chiar așa cum i-am văzut până la urmă nu mi-ar fi trecut prin cap c-aș fi putut să-i descopăr.
Dacă stau să rememorez ce s-a întâmplat într-a 5a, când eram încă acolo, am vagi amintiri. Poate că de-asta sunt atât de surprinsă.
Oamenii generației mele sunt ori foarte deștepți ori proști. Nu există cale de mijloc. Nu există aș vrea, dar parcă nu prea. Ceva îi trage într-o cușcă din care n-au cum să mai iasă decât morți sau cineva îi aduce cu capul pe pământ.
Am rezistat două zile să vorbesc cu una din acele persoane de care la un anumit moment chiar mi se făcuse dor, dar am lăsat-o baltă. Am apăsat butonul "block" al minunatului feisbuc și am pus stop unei viitoare ieșiri ce tind să cred că nu avea să decurgă cu bine.
Și uite așa poți să alungi foarte ușor persoanele nedorite.

Un comentariu:

  1. eu am pastrat legatura cu putin din generala si aceia sunt cei care pe care ii consider f buni prieteni :)
    eu tind sa cred ca exista si exceptii :)

    RăspundețiȘtergere