joi, 26 iunie 2014

Viața la țară

N-a trecut atât de mult timp de când n-am mai trecut pe-acolo, dar așa simt. Nu-mi amintesc toate năzbâtiile pe care le-am făcut, singură sau împreună cu prietenii mei, dar pe cele mai importante sigur le pot readuce la viață.
A trebuit să-mi vărs aceste gânduri cu ocazia zilei de duminică. Am dat o fugă până la locul în care părinții mei și-au luat o casă, iar imaginile din copilările au continuat să curgă.
Cu siguranță pot să povestesc despre clipa în care mamaie m-a tras de păr și mi-a zis că nu dorește să plec de-acolo prea curând. Țin minte chiar și dățile în care ne strângeam toți copiii de pe stradă pentru a ne juca, când am învățat să merg pe bicicletă-una mult mai mică decât mine-care-mi făcea de fiecare dată răni, dar n-am renunțat niciodată să învăț(nici acum nu știu să merg prea bine).
Oare unde se duc toate femeile bătrâne de pe toată strada Luncii?
Nu mi-a trecut niciodată prin cap că ar putea muri. Mai ales tanti Marieta, care venea după noi-copiii strânși pe la porți-și ne uda de ne făcea fleașcă.
Unde se duce copilăria? Tind să cred că nu are cum să dispară, și că de-abia acum începe adevărata viață fericită.

marți, 24 iunie 2014

Do one thing every day that scares you

Da, chiar așa! Azi, ascultând de acest citat, am fost să alerg în Tineretului. Nu mi-e frică să alerg. Nu asta-i noutatea. Dar am alergat în ploaie. Ploaie din aia de vară ce te udă până la piele. Și nu m-am oprit. De ce-aș fi făcut-o? Nu îmi stătea nimic în cale. În drumul meu spre țâșnitoare, unde m-am și oprit de altfel, n-am întâlnit niciun om. De fapt, nu, mint. Mai erau vreo doi-trei, ascunși care unde găseau, pare-se să se ascundă de picăturile insistente care nu mai conteneau să cadă.
În definitiv, de ce să-ți fie frică să faci anumite lucruri de care ți-e frică? Ce e frica în primul rând? Păi, pentru minte, frica ar fi gândul ăla că poate să mă doară dacă fac o anumită chestie. Dar ar putea să te doară orice în fiecare zi, doar făcând cele mai minore lucruri. Asta ar însemna că nu ar mai trebui să respirăm? Că ne doare în piept dacă facem asta? N-ar mai trebui să iubim c-o să riscăm să fim răniți?
Ideea nu e să faci în fiecare zi lucruri de care ți-e frică. Ideea e să faci ceva, orice. Ne poate durea tot corpul sau o mică parte, ne poate fi frică de un păianjen sau ne putem teme a sări de pe un pod, dar hai s-o facem. Hai să ne luăm inima în dinți. Măcar o dată. Măcar în fiecare zi, doar o dată.