marți, 24 iunie 2014

Do one thing every day that scares you

Da, chiar așa! Azi, ascultând de acest citat, am fost să alerg în Tineretului. Nu mi-e frică să alerg. Nu asta-i noutatea. Dar am alergat în ploaie. Ploaie din aia de vară ce te udă până la piele. Și nu m-am oprit. De ce-aș fi făcut-o? Nu îmi stătea nimic în cale. În drumul meu spre țâșnitoare, unde m-am și oprit de altfel, n-am întâlnit niciun om. De fapt, nu, mint. Mai erau vreo doi-trei, ascunși care unde găseau, pare-se să se ascundă de picăturile insistente care nu mai conteneau să cadă.
În definitiv, de ce să-ți fie frică să faci anumite lucruri de care ți-e frică? Ce e frica în primul rând? Păi, pentru minte, frica ar fi gândul ăla că poate să mă doară dacă fac o anumită chestie. Dar ar putea să te doară orice în fiecare zi, doar făcând cele mai minore lucruri. Asta ar însemna că nu ar mai trebui să respirăm? Că ne doare în piept dacă facem asta? N-ar mai trebui să iubim c-o să riscăm să fim răniți?
Ideea nu e să faci în fiecare zi lucruri de care ți-e frică. Ideea e să faci ceva, orice. Ne poate durea tot corpul sau o mică parte, ne poate fi frică de un păianjen sau ne putem teme a sări de pe un pod, dar hai s-o facem. Hai să ne luăm inima în dinți. Măcar o dată. Măcar în fiecare zi, doar o dată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu