luni, 30 noiembrie 2015

Drum fără întoarcere

Poate că luna asta n-a trecut degeaba. Poate că măcar pe câțiva dintre noi ne-a făcut să realizăm câteva lucruri importante. În primul rând, schimbarea trebuie să vină de la noi și apoi s-o cerem pe a celorlalți. Nu e drept să fim nervoși și să acuzăm pe altcineva de ceva ce poate chiar noi am provocat.
Eu personal cred că nimic nu e întâmplător. E crud și trist, foarte trist. Atât de trist încât te poate lăsa fără cuvinte și fără să mai vrei să acționezi contra nimănui. Dar până la urmă, cel mai important e să acționăm împotriva propriilor noastre acțiuni. E greu să-ți dai seama că poate chiar tu ești problema, atunci când ceva atât de grav se întâmplă. E dificil să ceri schimbare chiar de la tine, când tot ce-ți vine să faci e să arunci cu vina asupra tuturor. Dar nu e poate mai ușor să evităm o altă catastrofă?
Nu cred că e cu "Cere și ți se a da" sau cu "Fă un bine ca să ți se dea înzecit înapoi", nu. Cred că putem să fim așa cum de fapt trebuie să fim, cu bune și cu rele. Cred că putem avea discernământ și să ne asumăm atunci când greșim fără să mai fie nevoie să dăm vina pe cel de lângă noi. Cred că putem fi cu adevărat oameni.
Cred, deși de fiecare dată când văd vreun fapt care nu ne mai caracterizează ca fiind oameni, îmi vine să urlu.
Drumul pe care am pornit acum nu mai are întoarcere, dar cu siguranță ne va deschide alte drumuri, mai mici, pe care să mergem cu capul sus.